Deosebirea între credință și sentimente

„Pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7).

Dacă suntem în acord față de Cuvântul scris, atunci trebuie să umblăm prin credinţă. Noi dezonorăm pe Dumnezeu când nu reuşim să ne încredem în El, după ce a dat o dovadă atât de minunată, despre dragostea Sa compătimitoare, că a dat pe Fiul Său în dar. Noi trebuie să ne uităm întruna la Isus, înălţând rugăciunile noastre prin credinţă, apucându-ne de tăria Lui. Dacă am da o mai mare expresivitate credinţei noastre şi ne-am bucura mai mult de binecuvântările pe care ştim că le avem, am avea mai multă bună dispoziţie şi putere în fiecare zi.

Credinţa se deosebeşte într-atât de sentimente precum răsăritul de apus. Credinţa nu depinde de sentimente. În fiecare zi ar trebui să ne sfinţim pentru Dumnezeu, fără a ne mai examina cu scopul de a vedea dacă avem acel nivel al sentimentelor, despre care, gândim noi, că trebuie să se armonizeze cu credinţa noastră. Nu avem oare asigurarea că Tatăl nostru ceresc doreşte să dea Duhul Sfânt celor ce I-l cer cu credinţă, mai mult decât doresc părinţii să dea daruri bune copiilor lor? Trebuie să înaintam ca şi când am auzi pentru fiecare rugăciune pe care o trimitem la tronul lui Dumnezeu, răspunsul Aceluia ale cărui promisiuni întotdeauna sau împlinit. Chiar şi atunci când suntem apăsaţi de tristeţe avem privilegiul de a înălţa în inimile noastre melodii lui Dumnezeu. Când facem aceasta ceaţa şi norii vor fi împrăştiaţi, iar noi vom păşi din umbră şi întuneric, în strălucirea clară a prezenţei Sale.

Dacă ne-am educa sufletele ca să avem mai multă credinţă, mai multă dragoste, o mai mare răbdare, o mai perfectă încredere în Tatăl nostru ceresc, am avea mai multă pace şi fericire când trecem prin conflictele vieţii. Domnul nu este mulţumit să ne ştie agitaţi şi necăjiţi, afară din braţele lui Isus. El este singura sursă a oricărui har, împlinirea oricărei promisiuni, înfăptuirea oricărei binecuvântări… Pelerinajul nostru ar fi singuratic dacă nu ar fi pentru Isus. „Nu vă voi lăsa fără mângâiere” (Ioan 14:18 engl.), ne spune El. Să preţuim cuvintele Sale, să credem promisiunile Sale, să le repetăm în timpul zilei, să medităm asupra lor în timpul nopţii şi să fim fericiţi. (MS., pg. 1893).