Să nu fii un prefăcut

„Adevărat, adevărat vă că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14:12).

Creştinii trebuie să fie cu adevărat reprezentanţii lui Isus Hristos; ei nu trebuie să fie prefăcuţi. Să-şi formeze lumea concepția ei despre Dumnezeu, după conduita acelora care îşi iau numele lui Hristos, dar nu fac lucrările Sale? Să arate El spre cei ce pretind a fi credincioşi, dar care în adâncul inimii lor nu sunt, care trădează adevărurile sfinte şi înfăptuiesc lucrările vrăjmaşului, spunând: „O, aceştia sunt creştini, iar ei vor să înşele şi să mintă, nu se poate avea încredere în ei?” Aceştia nu sunt cei ce reprezintă cu adevărat pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu va lăsa ca lumea să fie înşelată. Domnul are un popor deosebit pe pământ şi nu îi este ruşine să îi numească fraţi, deoarece ei fac lucrările lui Hristos. Ei lasă să se vadă că îl iubesc pe Dumnezeu prin faptul că păzesc poruncile Sale. Ei poartă chipul divin. Ei sunt o privelişte pentru lune, îngeri şi oameni. (RH. 21 ianuarie 1895).

Răsplata, slava cerului, aşezată asupra biruitorilor va fi proporţională cu măsura în care ei au reprezentat în faţa lumii, caracterul lui Hristos. „Cine seamănă puţin, puţin va secera” (2 Corinteni 9:6). Slavă lui Dumnezeu că avem privilegiul de a semăna pe pământ sămânţa care va fi secerată în veşnicie. Cununa vieţii va fi strălucitoare sau obscură, va sclipi de multe stele sau va fi luminată de câteva pietre preţioase, în conformitate cu felul în care s-a acţionat. Zi de zi putem pune o bună temelie împotriva timpului de necaz care urmează. Prin tăgăduire de sine, prin exersarea spiritului misionar, prin îngrămădirea tuturor lucrărilor bune, posibile în viaţa noastră, prin a căuta să reprezentăm pe Hristos în caracter pentru a câştiga multe suflete la adevăr, vom dovedi consideraţie faţă de recompensa cu care vom fi răsplătiţi.

Partea noastră este de a umbla în lumină, de a folosi la maxim fiecare privilegiu şi ocazie, de a creşte în harul şi cunoaşterea Domnului nostru Isus Hristos; şi, în felul acesta, vom sluji lucrării lui Hristos şi ne vom asigura o comoară în cer. (6 CB. 1105).