„Ilie a plecat de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Safat, arând înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el și și-a aruncat mantaua pe el.” (1 Împărați 19:19)
Profetul Ilie era aproape să-și încheie lucrarea pe pământ. Trebuia să fie chemat un altul, care să ducă mai departe lucrarea pentru acel timp. În călătoria sa, Ilie a fost îndreptat spre nord. (…) Oriîncotro privea Ilie, pământul îi aparținea unui singur om – un om care nu își plecase genunchiul înaintea lui Baal, un om a cărui inimă rămăsese întreagă în slujba lui Dumnezeu. (…) Proprietarul terenului era Safat. (…)
Atenția lui Ilie a fost atrasă de Elisei, fiul lui Safat, care, împreună cu slujitorii, ara cu doisprezece boi la jug. El era educator, director și muncitor. Elisei nu trăia în cetățile supraaglomerate. Tatăl său era un lucrător al pământului, un fermier. Elisei și-a primit educația departe de stricăciunea orașului și a curții regale. El fusese educat în practica simplității și a ascultării de părinți și de Dumnezeu. (…) Și, deși avea un spirit blând și liniștit, Elisei nu avea un caracter schimbător. El avea integritate, credincioșie, dragoste și frică de Dumnezeu. Avea caracteristicile unui conducător, dar și blândețea unuia care era gata să slujească. Mintea lui se instruise în lucrurile mici ca să fie credincios în tot ceea ce iar fi fost încredințat, astfel că, dacă Dumnezeu avea să-l cheme să lucreze mai direct pentru El, să fie pregătit să audă vocea Lui.
Ambianța căminului lui Elisei era aceea de belșug, de bogăție; dar el și-a dat seama că, pentru a obține o educație cât mai completă, trebuia să fie un muncitor constant în orice lucrare care trebuia făcută. El nu acceptase să fie, în price privință, mai puțin cunoscător decât oricare dintre slujitorii tatălui său. Învățase mai întâi cum să slujească, ca să poată ști apoi cum să conducă, să instruiască și să poruncească. (Youth’s Instructor, 14 aprilie 1898)
Elisei a rămas în locul lui Ilie. Și el, care fusese credincios în cele mai mici și mai neînsemnate lucruri, s-a dovedit credincios și în cele mari. (Educație, p. 57)