Credinţa care lucrează

„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6

Credinţa nu este numai o anumită cunoaştere, ci este esenţa lucrurilor nădăjduite, mărturia lucrurilor nevăzute. ¹⁰⁷

Credinţa este încredere în Dumnezeu – crezând că El ne iubeşte şi ştie ce este cel mai bine pentru noi. Astfel, în loc de a alege propriul nostru drum, credinţa ne conduce să alegem calea Lui. În locul ignoranţei noastre, ea acceptă înţelepciunea Lui, în locul slăbiciunii noastre, tăria Lui, în locul păcătoşeniei noastre, dreptatea Lui. Vieţile noastre, noi înşine, suntem deja ai Lui. Credinţa recunoaşte stăpânirea Lui şi acceptă binecuvântările acesteia. Adevărul, cinstea, curăţia sunt subliniate ca fiind secretele succesului vieţii noastre. Credinţa este aceea care ne aduce în posesia acestora. Orice îndemn bun, orice aspiraţie este darul lui Dumnezeu; credinţa primeşte de la Dumnezeu viaţa care singură poate produce o adevărată creştere şi eficienţă. ¹⁰⁸

Când vorbim de credinţă, există o deosebire la care trebuie să ne gândim. Există un fel de încredere care este total deosebită de credinţă. Existenţa şi puterea lui Dumnezeu, adevărul Cuvântului Său, sunt lucruri pe care chiar şi Satana şi oştile lui nu le pot nega. Biblia zice: „Şi dracii cred şi se înfioară”; dar aceasta nu e credinţa adevărată. Credinţa nu este numai o încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, ci o supunere a voinţei Lui; acolo unde inima este predată Lui, sentimentele îndreptate spre El, acolo e credinţă – credinţa care lucrează prin dragoste şi curăţă sufletul. Prin această credinţă, inima este reînnoită după chipul lui Dumnezeu. Iar inima care în starea ei nerenăscută nu e supusă Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună, acum se desfată în învăţăturile sfinte, exclamând împreună cu psalmistul: „Cât de mult iubesc Legea Ta, toată ziua mă gândesc la ea” Psalmii 119:97. Iar dreptatea Legii, este împlinită în cei care nu trăiesc după îndemnurile f irii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” Romani 8:1. ¹⁰⁹

Credinţa nu câştigă nimic pentru noi; ea este darul lui Dumnezeu pe care îl putem primi şi împărtăşi, făcându-L pe Hristos Mântuitorul nostru personal. ¹¹⁰