„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră!” (Psalmii 68:19)
În economia iudaică, la nașterea copiilor se aducea un dar lui Dumnezeu, după cum hotărâse El. Acum îi vedem pe părinți făcând eforturi speciale pentru a le oferi daruri copiilor lor cu ocazia zilei lor de naștere. Ei fac din aceasta o ocazie de a onora copilul, ca și când onoarea s-ar datora ființei omenești. (…) Pentru viață, pentru sănătate, pentru hrană, pentru îmbrăcăminte și nu mai puțin pentru speranța vieții veșnice, noi suntem îndatorați Dătătorului tuturor darurilor; și se cuvine să recunoaștem darurile Sale și să-I aducem darurile noastre de mulțumire marelui nostru Binefăcător. Aceste daruri pentru ziua de naștere sunt recunoscute în cer.
Dacă părinții creștini și-ar fi obișnuit copiii să-I aducă daruri lui Dumnezeu ca recunoaștere a marelui Său dar al mântuirii care le-a fost oferit oamenilor, cât de diferit ar fi caracterul tinerilor! Mintea lor nu ar mai fi concentrată asupra lor înșiși, ci ar fi îndreptată asupra Mântuitorului celui binecuvântat. Ar fi învățați să simtă că El îi iubește și că este sursa tuturor binecuvântărilor; că El este speranța lor de a obține fericirea și viața veșnică.
Dacă o astfel de educație li s-ar fi dat copiilor noștri, am vedea astăzi mult mai puțin egoism și invidie; am fi avut mai mulți tineri care să se comporte ca niște bărbați și mai multe tinere care să se comporte ca niște femei. Am vedea tineri cu tărie morală, cu principii curate, cu minți echilibrate și cu caractere plăcute, pentru că Modelul ar fi mereu prezent înaintea lor; ei ar fi impresionați de importanța faptului de a imita excelența lui Hristos, Modelul. (…) Dumnezeu dorește ca atât tinerii, cât și cei maturi să privească la El, să creadă în Isus Hristos, pe care L-a trimis El, și să-L lase să locuiască în inima lor; atunci o nouă viață va învioar fiecare capacitate a ființei lor. Mângâietorul divin va fi atunci cu ei, să-i întărească în slăbiciunile lor, să-i călăuzească în nedumeririle lor. (…) El le va face foarte clară calea vieții. (Review and Herald, 9 decembrie 1890)