Jertfa de bunăvoie a lui Hristos

„Atunci a zis: ‚Iată-Mă că vin! În sulul cărţii este scris despre Mine! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule și Legea Ta este în fundul inimii Mele’.” Psalmii 40:7, 8

Copiii lui Israel au fost învăţaţi în vechime să aducă o jertfă pentru întreaga adunare, pentru a-i curăţi de profanarea ceremonială. Această jertfă era o junincă roşie şi simboliza o jertfă mai bună care trebuia să-i răscumpere din murdăria păcatului. Aceasta era o jertfă ocazională pentru curăţirea tuturor acelora care în mod necesar sau accidental au atins un mort. Toţi care veneau în contact în orice fel cu cel mort erau consideraţi necuraţi din punct de vedere ceremonial. Acest fapt, trebuia să imprime convingător în minţile evreilor faptul că moartea a venit datorită păcatului. Acea junincă, sau chivotul şi şarpele de aramă indică în mod deosebit spre marea jertfă a lui Hristos.

Această junincă trebuia să fie roşie, culoare ce era un simbol al sângelui. Trebuia să fie fără prihană sau cusur şi să nu fi tras niciodată la jug. Şi aici din nou era simbolizat Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit de bunăvoie să desăvârşească lucrarea de ispăşire. Nu exista nici un jug obligatoriu pe care trebuia să-l poarte deoarece El era independent şi deasupra legii. Îngerii, ca soli inteligenţi ai lui Dumnezeu, erau sub acest jug al obligaţiei, nici un sacrificiu personal al lor nu putea ispăşi de vină pe omul căzut. Numai Hristos era liber de pretenţiile Legii pentru a încerca să mântuiască neamul păcătos…

Isus putea să rămână la dreapta Tatălui Său, purtând coroana şi mantia Lui regească. Dar El a ales să schimbe toate bogăţiile, onoarea şi slava din cer pentru sărăcia omenirii şi poziţia Sa de mare conducător, pentru ororile din Ghetsimani şi pentru umilinţa şi agonia de pe Calvar…

Mâinile rănite, trupul străpuns, picioarele zdrobite, pledează în mod elocvent pentru omul căzut, a cărui răscumpărare este plătită cu un preţ infinit. O, ce coborâre fără pereche! Nici timpul nici evenimentele nu pot micşora eficacitatea jertfei expiatoare. ²⁶