“Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara aceea bună de dincolo de Iordan, munții aceia frumoși și Libanul” Deuteronom 3, 25
Vă propun ca pentru următoarele zile să învățăm câteva lecții din viața celui mai mare prooroc pe care Domul l-a cunoscut față în față. Moise, un om căruia Dumnezeu i-a încredințat o lucrare foarte grea și care, în momentul în care a acceptat această lucrare, a dus-o până la capăt cu toată dedicarea. Crezăndu-L pe Dumnezeu pe cuvant, că va duce poporul ales în țara promisă lui Avraam, pornește într-o călătorie foarte provocatoare pentru aproape patruzeci de ani în frunte unui popor murmurător și răzvrătit. Un singur moment de slăbiciune îl descalifică și îl exclude de la intrarea în țara Canaanului. Moise își recunoaște vina, acceptă sentința lui Dumnezeu dar nu înainte de a mai cere o favoare, să treacă și să vadă țara aceea bună de dincolo de Iordan. Cuvintele lui pline de disperare nu au fost ascultate, dar aceasta nu din cauza unui Dumnezeu insensibil, ci pentru a scoate în evidenta corectitudinea și stabilitatea Legii. Putem observa durerea Lui Dumnezeu în răspunsul oferit: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul aceasta. Suie-te pe varful muntelui Pisga …”
„De multe ori plecase Moise din tabără, supus chemării divine de a sta în legătură cu Domnul; de astă dată însă, trebuia să facă un drum nou și tainic. Trebuia să meargă pentru a-și preda viața în mâinile Creatorului său. Nădejdea care, timp de patruzeci de ani, luminase întunericul rătăcirilor prin pustie avea să rămână neîmplinită. Capătul acelor ani de muncă și grijă împovărătoare a fost un mormânt în pustie. Dar Acela care “poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3, 20) a răspuns la rugăciunea servului Său așa cum El știe să o facă. Moise a trecut sub puterea morții, dar nu avea să rămână în mormânt. Hristos Însuși l-a chemat la viață. Satana, ispititorul, pretinsese corpul lui Moise din pricina păcatului său; dar Hristos, Mântuitorul, l-a scos din mormânt. (Iuda 9.) Dumnezeul cerului a înțeles durerea încercată de Moise; El notase fiecare faptă de slujire credincioasă în decursul anilor lungi de luptă și încercare. Pe înălțimile muntelui Pisga, Dumnezeu l-a chemat pe Moise la o moștenire infinit mai măreață decât aceea a Canaanului pământesc.” PP 470-480
În toată purtarea lui Dumnezeu față noi, iubirea și îndurarea Lui în toate împrejurările se împletește cu dovezile cele mai convingătoare ale dreptății Lui hotărâte și nepărtinitoare.