Primejdia prosperității

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.” (Psalmii 62:10 u.p.).

Printre cele mai mari pericole care ameninţă biserica, este iubirea de lume. Din aceasta izvorăşte păcatul egoismului şi al lăcomiei. Cu mulţi se întâmplă că pe măsură ce acumulează mai multe bogăţii pământeşti, cu atât mai mult îşi lipesc afecţiunile de ele şi râvnesc încă la mai mult…

Satan se foloseşte de orice mijloc pe care-l poate născoci pentru a înfrânge pe urmaşii lui Hristos. Cu o dibăcie măiastră şi vicleană el îşi adaptează ispiteie la particularităţile fiecărui temperament. Pe acei care din fire sunt egoişti şi lacomi, adeseori el îi ispiteşte prin aceea că le dă prosperitate. El ştie că dacă ei nu-şi biruiesc temperamentul firesc, iubirea faţă de Mamona, îi va face să se poticnească şi să cadă. Scopul său este adeseori atins când li se oferă bogăţiile lumii; mulţi le apucă cu sete gândind că ei au prosperat într-un chip minunat. Puternica iubire faţă de lume va înghiţi în curând dragostea faţă de adevăr…

Dacă acei care au prosperat astfel vor aşeza toate posesiunile lor pe altarul lui Dumnezeu, ei şi-ar putea birui spiritul lor egoist şi lacom şi astfel să contracareze planul lui Satan. Bunăstarea acestei lumi poate fi făcută o binecuvântare, dacă este folosită corect. Toţi acei care o posedă ar trebui să realizeze că ea le este împrumutată de Dumnezeu pentru a fi folosită în serviciul Său. Dând de bună voie pentru înaintarea cauzei adevărului şi pentru a uşura lipsurile celor nevoiaşi, ei pot fi mijloace de a salva pe alţii, aducând astfel binecuvântări asupra propriilor lor suflete, aici şi să-şi adune în cer o comoară care în viitor va fi a lor…

Mulţi ştiu prea puţin ce înseamnă tăgăduirea de sine sau a jertfi de dragul adevărului. Dar nimeni nu va intra în cer decât pe aceeaşi cărare a umilinţei, a jertfirii de sine şi a purtării crucii, pe care şi Mântuitorul a călcat. Numai acei care vor să jertfească totul pentru viaţa veşnică, vor avea parte de ea, dar se merită să suferi, să-ţi răstigneşti eul şi să jertfeşti orice idol pentru veşnicie. Mult mai strălucitoarea şi veşnica greutate a slavei va contrabalansa orice comoară pământească şi va eclipsa orice atracţie pământească. (RH. 4 septembrie 1883).