Mai mult, mult mai mult!

„Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.” (Proverbele 8:18, 19).

Omul egoist, pe măsură ce se apropie de moarte devine tot mai egoist. Omul care în tot timpul vieții sale a strâns comori pământeşti, nu poate să se dea înapoi în grabă de la preocupările obişnuite. Cel ce caută comoara cerească nu va deveni oare mai serios, mai zelos şi mai mult interesat în căutarea comorii cereşti? Nu va râvni el după materialele cele mai durabile? Nu va căuta el cununa nepieritoare a slavei şi bogăţiile pe care molia şi rugina nu le mănâncă, nici hoţii nu le sapă şi nici nu le fură? Cu cât vor fi mai arzătoare speranţeie sale cu atât vor fi mai încordate eforturile sale şi cu atât va fi mai hotărât să nu piardă comoara nepieritoare… Datoria lui pe pământ este de a păzi bogăţiile veşnice. După ce a gustat darurile cereşti ale lui Dumnezeu, el nu va consimţi, el nu poate consimţi la a fi sărac (în cele cereşti), părăsit în mizerie pentru veşnicie. Pasiunea sufletului înseamnă mult mai mult. Ea exprimă dorinţa adevărată a sufletului. Noi avem mai mult din harul divin, mai multă iluminare, mai multă credinţă…

Oh, dacă toate energiile greşit canalizate ar fi devotate singurului mare obiectiv – acela al bogatei asigurări a harului lui Dumnezeu în această viaţă; ce mărturii am putea atârna în „muzeele de amintiri”, relatând despre mila şi harul lui Dumnezeu!… Apoi acest obicei ar fi dus cu noi ca un principiu activ pentru a acumula comori spirituale cu acea seriozitate şi perseverenţă cu care cei din lume lucrează pentru lucrurile pământeşti şi vremelnice. Tu poţi foarte bine să fii nemulţumit cu rezervele prezente, în timp ce Domnul are un cer de binecuvântări şi o visterie de lucruri bune, dovezi ale harului pregătit pentru a satisface necesităţile sufletului. Astăzi noi vrem mai mult har, astăzi noi vrem o reînnoire a dragostei lui Dumnezeu şi o dovadă a bunătăţii Sale, iar El nu va reţine aceste bune comori cereşti de la căutătorul sincer…

Acei care simt nevoile lor spirituale îşi vor da pe faţă ardoarea sufletului şi dorinţele lor înflăcărate, care se înalţă progresiv deasupra oricărei tentaţii vremelnice şi pământeşti, spre cele veşnice. (MS., pg. 22, 1889).