Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi, vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. (Ezechiel 36:25)
Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, conducătorii poporului trebuiau să dea o strictă atenţie condiţiilor sanitare ale armatelor lui Israel, chiar şi atunci când mergeau la luptă. Fiecare om, de la comandantul suprem până la cel din urmă soldat din armată, era în mod sacru dator să păstreze curăţenia personală şi în jurul său, pentru că israeliţii erau aleşi de Dumnezeu ca popor al Său deosebit. Ei erau îndatoraţi prin legământul sfânt să fie sfinţi la corp şi spirit. Ei nu puteau să fie nepăsători şi neglijenţi faţă de îndatoririle lor personale. Ei aveau datoria să fie curaţi din toate punctele de vedere şi să păstreze curăţenia. Ei nu puteau să îngăduie nimic neîngrijit sau nesănătos în jurul lor, nimic care ar fi poluat atmosfera. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1119)
Cele Zece Porunci rostite de Iehova la Sinai nu pot fi în inimile celor ce au obiceiuri dezordonate şi murdare. Dacă cei din vechiul Israel nu au putut să asculte proclamarea acelei Legi sfinte decât după ce au ascultat porunca lui Iehova şi şi-au spălat corpul și hainele, cum poate să fie scrisă această Lege sfântă în inimile acelora care nu sunt curaţi ei înşişi, îmbrăcămintea sau casele lor? Este imposibil. (Review and Herald, februarie 1872)
Cerul este un loc curat şi sfânt. Dumnezeu este curat şi sfânt. Toţi aceia care vin în prezenţa Lui trebuie să ia seama la instrucţiunile Lui şi să aibă trupul şi îmbrăcămintea în stare curată, nepătată, arătând în acest fel respect faţă de ei înşişi şi faţă de El. De asemenea, inima trebuie să fie sfinţită. Aceia care fac aceasta nu vor dezonora numele Lui cel sfânt, închinându-I-se în timp ce inimile lor sunt murdare, iar înfăţişarea lor în dezordine. Dumnezeu vede aceste lucruri. El vede pregătirea inimii, a gândurilor și curăţenia (…) acelora care I se închină. (CBAZŞ, vol. 1, pp. 1119–1120)
Îngerii sunt impresionaţi de lucrurile pe care le văd în jurul poporului lui Dumnezeu. (Letter 35, 1901)