Un mijlocitor la Tatăl

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” (1 Ioan 2:1).

Cât de grijuliu este Domnul Isus să nu dea nicio ocazie de disperare vreunui suflet. Cum apără El sufletul de atacurile fioroase ale lui Satan! Dacă în diferite ispite suntem surprinşi sau înşelaţi în păcat, El nu se întoarce de la noi şi nu ne lasă să pierim. Nu, nu! Mântuitorul nostru nu este aşa… El a fost ispitit în toate punctele aşa cum suntem noi şi fiind ispitit, El ştie cum să ajute pe cei ce sunt ispitiţi. Domnul nostru cel crucificat pledează în favoarea noastră în prezența Tatălui la tronul harului. Jertfa Sa ispăşitoare o putem pretinde pentru iertarea noastră, pentru îndreptăţirea noastră şi pentru sfinţirea noastră. Mielul înjunghiat este singura noastră speranţă. Credinţa noastră priveşte în sus, spre El, se apucă de El ca de Acela care poate mântui desăvârşit şi mireasma jertfei atotcuprinzătoare este acceptată de Tatăl. (7 CB. 948).

Dacă ai căderi şi eşti înşelat în păcat, să nu simţi că nu te poţi ruga… ci caută-L pe Domnul cu mai mult zel. (Letter 65, 1893).

Sângele lui Isus pledează cu putere şi eficientă pentru cei ce sunt căzuţi, pentru cei ce sunt rebeli, pentru cei ce păcătuiesc împotriva marii lumini şi a dragostei. Satan stă la dreapta noastră să ne acuze, iar Mijlocitorul nostru stă la dreapta lui Dumnezeu să pledeze în favoarea noastră. El n-a pierdut niciodată vreun caz care I-a fost încredinţat. Putem să ne încredem în Avocatul nostru, că El invocă propriile Sale merite în favoarea noastră… El mijloceşte pentru cei mai înjosiţi, pentru cei mai asupriţi şi suferinzi, pentru cei mai obosiţi şi ispitiţi. Cu mâinile ridicate El pledează: „Te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:16). (7 CB. 948).

Aş vrea să pot să fac să răsune până la cele mai îndepărtate margini ale pământului fericita melodie: „Dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit!’’ O, prețioasă răscumpărare! Cât de cuprinzător este adevărul – că Dumnezeu, de dragul lui Hristos ne iartă în momentul în care şi cerem prin credinţă vie, crezând că El o face pe deplin. (RH, 21 septembrie 1886).