Virtutea și cunoștința

„Şi pe lângă aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugați la credința voastră virtutea şi la virtute cunoştinţa.” (2 Petru 1:5 engl.).

Adăugaţi la credinţa voastră „virtutea”. Pentru cei ce coboară în degenerare nu este dată nicio făgăduinţă. Apostolul urmăreşte în epistola sa să stimuleze pe credincioşi, să „înainteze în har şi sfinţenie. Ei deja pretind că trăiesc adevărul, că au o cunoştinţă de preţiosul adevăr, că au fost făcuţi părtaşi firii dumnezeieşti. Dar dacă ei se opresc aici, vor pierde harul pe care l-au primit…

Fără a-şi da „toată silinţa” să facă pas după pas, în sus, spre Dumnezeu, la capătul de sus al scării, nu există niciun mijloc de a creşte în har, în pace şi în lucrarea de sfinţire. „Siliţi-vă” a spus Isus „să intraţi pe poarta cea strâmtă” (Luca 13:24 engl.). Calea celui credincios este marcată de Dumnezeu, care stă deasupra scării. Toate sforţările sale vor fi zadarnice, dacă el nu are o virtute a caracterului, o cunoaştere practică a lui Hristos, prin supunere faţă de toate cerinţele Sale. Acei care au credinţă trebuie să aibă grijă să-şi arate credinţa prin faptele lor…

„Adăugaţi la credinţa voastră virtutea; şi la virtute cunoştinţa”, cunoştinţă a adevărului aşa cum este în Isus, cunoştinţă a marelui plan de mântuire. Ignoranţa faţă de poruncile şi legile lui Dumnezeu nu va scuza vreun suflet. El nu va îndrăzni să se scuze în apropierea tronului lui Dumnezeu: „Eu nu am ştiut adevărul, am fost ignorant”. Domnul a dat Cuvântul Său ca să fie călăuza noastră, instructorul nostru; şi cu această lumină cerească nu este nicio scuză pentru ignoranţă…

Adevăul este un principiu lucrător şi activ, care modelează inima şi viaţa, astfel încât are loc o mişcare continuă în sus… În fiecare pas ascendent, voinţa obţine un nou câmp de activitate. Gândul devine mai asemănător cu mintea şi caracterul lui Hristos. Creştinul care progresează are parte de har şi dragoste care depăşesc cunoştinţa, deoarece cunoaşterea divină a caracterului lui Hristos stăpâneşte profund afecţiunile sale. Slava lui Dumnezeu descoperită deasupra scării poate fi apreciată doar de cel care urcă pe ea întruna; care întotdeauna este atras mai sus, spre ținte mai nobile, pe care Hristos le descoperă. Trebuie exercitate toate facultăţile intelectuale şi toate puterile fizice. (MS., pg. 13, 1884).