„Fiul lui Dumnezeu S-a plecat în umilinţă spre a ridica pe cel căzut. Pentru aceasta, El a părăsit lumile necăzute din înălţime… El era întărit prin hrană şi reînviorat prin somn. El era străin şi călător pe pământ ̶ în lume, dar nu din lume; ispitit şi încercat, aşa cum sunt ispitiţi şi cercaţi bărbaţii şi femeile de azi, totuşi, trăind o viaţă fără de păcat. Blând, milos, plin de împreună-simţire faţă de alţii, totdeauna atent faţă de alţii, El a reprezentat caracterul lui Dumnezeu.”
(„Istoria Faptelor Apostililor”, E. G. White, pg. 385).