Nu sunt al meu

„Voi ați fost cumpărați cu un preţ. Nu vă faceți dar robi oamenilor.” (1 Corinteni 7:23).

Cât de natural este să ne privim pe noi înşine ca proprii şi totalii noştri stăpâni! Dar Cuvântul inspirat declară: „Voi nu sunteţi ai voştri”. „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ”. (1 Corinteni 6:19, 20)… În relaţie cu semenii noştri suntem proprietarii capacităţilor fizice şi intelectuale încredinţate. În relaţia cu Dumnezeu suntem cei care împrumută de la El, administratori ai harului Său.

Timpul trebuie folosit judicios, cu seriozitate şi sub sfinţirea Duhului Sfânt. Noi trebuie să înţelegem ce este bine şi ce nu este bine a face cu bunurile şi capacităţile noastre mintale şi fizice. Dumnezeu are o stăpânire totală asupra fiecărei puteri pe care a încredinţat-o omului. Prin înţelepciunea Sa, El fixează limitele folosirii de către om, a oricărui dar al lui Dumnezeu. El va binecuvânta folosirea oricărei puteri întrebuinţată pentru gloria Numelui Său. Talentul de a vorbi, de a memora, avutul nostru, toate trebuie adunate pentru gloria lui Dumnezeu pentru înaintarea Împărăţiei Sale. Dumnezeu ne-a lăsat răspunzători pentru bunurile Sale, în absenţa Sa. Fiecare are lucrul său specific de îndeplinit, pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu. Niciunul nu este scutit. (Letter 44, 1900).

Tinerii trebuie educaţi să se respecte pe ei înşişi pentru că au fost cumpăraţi cu un preţ. (Letter 227, 1898).

Hristos Şi-a îmbrăcat divinitatea cu omenescul, a plătit răscumpărarea omului şi doreşte ca omul să preţuiască viaţa astfel asigurată pentru el, prin marele preţ plătit. (MS., pg. 23, 1899).

Este privilegiul tău să te supui viului Cuvânt al lui Dumnezeu ca un suflet convertit şi transformat cu adevărat, pentru a îndeplini cel mai înalt serviciu, cu un spirit liber născut din cer, pentru a dovedi că eşti demn de încrederea sfântă pe care ţi-a acordat-o Dumnezeu, trimiţând pe unicul Său Fiu născut să moară pentru tine. Dacă crezi în Hristos, ca Mântuitor al tău personal, vei primi orice dar, pentru orice dotare spirituală necesară pentru dezvoltarea caracterului creştin. Arată că apreciezi jertfa făcută pentru tine şi că o priveşti prea mare pentru a-ţi permite să-ţi baţi joc de religia ta mărturisită, nelăsându-te modelat şi cizelat după criteriile lumii.” (MS., pg. 167, 1897).