O unire pe viaţă

„Așa că numai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Matei 19:6

Legământul căsătoriei … leagă destinele celor două persoane cu legături pe care nimic altceva, decât moartea, nu le poate desface. ¹³

În predica de pe munte, Isus declară lămurit că, afară de adulter, nu ar putea exista nici un motiv pentru desfacerea unei căsătorii. El a zis: „Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” Matei 5:32.

Isus îndreaptă atenţia ascultătorilor Săi către instituirea căsătoriei la creaţiune. Aici şi-au avut originea lor căsătoria şi Sabatul, amândouă întocmirile fiind rânduite spre mărirea lui Dumnezeu şi spre fericirea oamenilor. Când Dumnezeu a unit mâinile perechii sfinte în căsătorie… atunci a făcut El cunoscută legea căsătoriei pentru toţi f iii lui Adam până la sfârşitul timpului. Ceea ce Tatăl ceresc Însuşi a declarat ca bun, era o lege de cea mai mare binecuvântare şi dezvoltare pentru oameni. Ca şi orice alt dar al lui Dumnezeu încredinţat omului, căsătoria a fost degradată prin păcat, dar scopul Evangheliei este de a o aduce iarăşi înapoi la curăţia şi frumuseţea ei originală. ¹⁴

La începutul vieţii de căsnicie, bărbaţii şi femeile trebuie să se reconsacre lui Dumnezeu…

Acolo unde domneşte Duhul lui Dumnezeu nu va exista nici o discuţie despre nepotriviri în legături de căsătorie. ¹⁵

Chiar dacă se pot ivi greutăţi, necazuri sau descurajări, nici soţul şi nici soţia să nu nutrească gândul că unirea lor este o greşeală sau o dezamăgire. Luaţi-vă hotărârea de a fi tot ce este cu putinţă să fiţi unul faţă de altul. Continuaţi cu cele dintâi atenţii. Încurajaţi-vă pe toate căile unul pe altul, să luptaţi luptele vieţii. Luaţi-vă timp să cercetaţi cum puteţi spori fericirea unul altuia. Să se manifeste iubire şi îngăduinţă reciprocă între voi. Atunci căsătoria, în loc de a fi sfârşitul iubirii, va fi doar începutul ei”. ¹⁶