Prima căsătorie

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18

Omul nu a fost creat ca să locuiască în singurătate; el trebuia să f ie o fiinţă sociabilă. Fără societate, scenele grandioase şi ocupaţiile încântătoare ale Edenului, nu i-ar fi adus fericirea desăvârşită. Chiar relaţiile sale cu îngerii, nu ar fi putut să-i satisfacă dorinţa după înţelegere şi societate. Nu exista nici o fiinţă de aceeaşi fire cu el care să-l iubească şi să poată fi iubită de el.

Dumnezeu Însuşi dădu lui Adam o tovarăşă. El îi prevăzu o tovarăşă … care să fie asemenea lui – un ajutor potrivit pentru el – o astfel de tovarăşă care să i se potrivească şi să poată fi una cu el în iubire şi înţelegere. Eva a fost creată dintr-o coastă luată din Adam, ceea ce arăta că ea nu trebuie să-l stăpânească ca şi cap, dar nici să fie călcată de el în picioare, ca fiind inferioară lui; ea a fost destinată să fie deopotrivă cu el, pentru a fi iubită şi ocrotită de el. Ca o parte a bărbatului, os din oasele sale, carne din carnea sa, ea trebuie să fie un al doilea eu pentru el; aceasta dovedeşte ce legătură sfântă şi ce simpatie reciprocă trebuie să domnească în această relaţie. „Căci nimeni nu-şi urăşte corpul său propriu, ci fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte.” Efeseni 5:29

Dumnezeu a oficiat prima sărbătoare a nunţii. Astfel, această întocmire are ca autor al ei pe Creatorul Universului. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea” Evrei 13:4. Ea a fost unul din cele dintâi daruri date de Dumnezeu omului şi una din cele două întocmiri pe care Adam le-a luat cu sine peste pragul Paradisului după cădere. Când principiile dumnezeieşti sunt recunoscute şi urmate în această relaţie, atunci căsătoria este o binecuvântare; ea păzeşte curăţenia şi fericirea neamului omenesc, satisface necesităţile sociale ale omului şi înalţă demnitatea sa corporală, spirituală şi morală. ⁵

Legătura familiei este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă din câte există pe pământ. Scopul ei a fost de a fi o binecuvântare pentru omenire. Şi ea este cu adevărat o binecuvântare oricând se păşeşte cu înţelepciune în legământul căsătoriei, în temere de Dumnezeu şi cu respectul cuvenit faţă de răspunderile ei. ⁶