„Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund; n-a deschis gura.” (Isaia 53:7)
Unii au ajuns să nu aibă deloc stăpânire de sine; nu și-au ținut în frâu temperamentul sau limba; iar printre ei sunt și unii care pretind că sunt urmași ai lui Hristos, dar nu sunt. Isus nu le-a dat un astfel de exemplu. (…) Unii sunt nervoși, și dacă încep să-și piardă controlul în cuvânt sau în spirit atunci când sunt provocați, sunt la fel de îmbătați de mânie ca bețivii de alcool. Nu mai raționează și sunt foarte greu de înduplecat sau de convins. Ei nu sunt sănătoși la minte; în momentele acelea, Satana are un control deplin asupra lor. Fiecare din aceste manifestări ale mâniei slăbește sistemul nervos și puterile morale și face să le fie foarte dificil să își stăpânească mânia atunci când apare o nouă provocare.
În cazul unor astfel de oameni este un singur remediu – o stăpânire de sine hotărâtă în toate împrejurările. Efortul de a ajunge într-un loc favorabil, unde eul să nu fie iritat, poate să aibă succes pentru un timp, dar Satana știe unde să găsească aceste biete suflete și le va ataca în punctele lor slabe iar și iar. Ei vor fi în permanență necăjiți câtă vreme se gândesc atât de mult la eul lor. (…) Dar există speranță pentru ei. Să lase ca această viață, atât de furtunoasă, cu conflicte și îngrijorări, să fie pusă în legătură cu Hristos, și atunci eul nu va mai pretinde supremație. (…) Ar trebui să se umilească, spunând deschis: „Am greșit. Vrei să mă ierți? Căci Dumnezeu a spus că nu trebuie să lăsăm să apună soarele peste mânia noastră.” Aceasta este singura cale sigură spre biruință. Mulți (…) își hrănesc mânia și sunt plini de sentimente de răzbunare și ură. (…) Opuneți-vă acestor sentimente rele, și veți vedea o mare schimbare în relațiile pe care le aveți cu semenii voștri! (Youth’s Instructor, 10 noiembrie 1886)
Când eul încetează să mai lupte pentru supremație, iar inima este transformată de Duhul Sfânt, atunci sufletul este extrem de liniștit, iar chipul lui Dumnezeu se reflectă asupra inimii. (Manuscript 176, 1898)