Promisiuni pentru cei ascultători

„Acum dacă veţi asculta de glasul Meu şi dacă veți păzi legământul Meu, veți fi comoara Mea deosebită dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu.” (Exodul 19:5 engl.)

Această promisiune a fost dată nu numai Israelului, ci tuturor acelora ce sunt ascultători de cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce trăiesc în mijlocul pericolelor ultimelor zile, pot realiza că Acela care este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei lor, îşi va termina lucrarea ce a început-o pentru El, tot aşa cum la începutul experienţei lor adevărul i-a unit cu Mântuitorul. Dumnezeu, prin care am fost chemați să avem părtăşie cu Fiul Său este credincios. Pe măsură ce oamenii cooperează cu Dumnezeu în îndeplinirea activităţilor pe care El li le-a dat, ei merg din putere în putere. Pe măsură ce ei exercită o credinţă simplă crezând zi de zi că Dumnezeu nu va da greş în a-i întemeia în Hristos, Dumnezeu le spune aşa cum a spus-o vechiului Israel: „Tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales să fii un popor deosebit, al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.” (Deuteronom 7:6 engl.).

Astfel Dumnezeu doreşte şi poate să-i conducă pe toți cei ce vor să f ie conduşi. El doreşte să înveţe pe fiecare lecţia încrederii constante, a credinţei neclintite şi a supunerii neîntrebătoare. El spune fiecăruia: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Umblă cu Mine şi-ţi voi umple calea de lumină”…

Dar Dumnezeu cere supunere față de toate poruncile Sale. Singurul mod, în care este posibil ca omul să fie fericit, este prin ascultarea de legile împărăţiei lui Dumnezeu.

Viaţa cu privilegiile şi aşezămintele sale este darul lui Dumnezeu. Să ne amintim că tot ce avem vine de la Dumnezeu şi că totul trebuie consacrat Lui de bună voie. „Ba, încă şi acum privesc toate lucrurile ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos”. (Filipeni 3:8). Sacrificarea ideilor noastre, a voinţei noastre este necesară dacă vrem să fim cu Hristos în Dumnezeu. Tot ce avem şi suntem trebuie depus la picioarele lui Hristos. (MS., pg. 17, 1889).