„Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)
Dumnezeu curăță inima în mare parte așa cum aerisim noi o cameră. Nu închidem ușile și ferestrele și aruncăm apoi înăuntru niște substanțe purificatoare, ci deschidem larg ușile și ferestrele și lăsăm atmosfera purificatoare a cerului să pătrundă înăuntru. (…) Ferestrele impulsurilor și simțămintelor trebuie să fie deschise înspre ceruri și praful egoismului și al deșertăciunii lumești trebuie să fie dat afară. Harul lui Dumnezeu trebuie să facă curățenie prin camerele minții, imaginația trebuie să aibă subiecte cerești asupra cărora să se oprească și fiecare element al naturii omenești trebuie să fie purificat și însuflețit de Duhul lui Dumnezeu. (Manuscript 3, 1892)
Gândurile trebuie să fie ținute sub control, să li se impună restricții, să fie împiedicate să hoinărească și să se oprească asupra unor lucruri care nu vor face decât să slăbească și să mânjească sufletul. Gândurile trebuie să fie pure, meditațiile inimii trebuie să fie curate. (…) Puterile nobile ale minții ne-au fost date de Dumnezeu ca să le folosim în meditarea la lucrurile cerești. Dumnezeu a luat suficiente măsuri ca sufletul să facă progrese continue în viața divină. (…)
Noi ne dedicăm timpul și gândurile lucrurilor triviale și obișnuite ale acestei lumi, neglijând marile interese ce țin de viața veșnică. Puterile nobile ale minții sunt pipernicite și slăbite din lipsă de exercițiu pe teme ce sunt demne de a fi studiate. „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de privit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). (…) Când vom medita la desăvârșirea Modelului nostru divin, vom dori să devenim întru totul transformați și înnoiți după chipul purității Sale. Suntem chemați să ieșim din lume, să ne separăm de ea, ca să putem fi fii și fiice ale Celui Preaînalt. (Review and Herald, 12 iunie 1888)