Frunze din pomul vieții

„Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:35).

Lumea piere din lipsa adevărului, a adevărului curat şi nefalsificat. Hristos este adevărul. Cuvintele Sale sunt adevăr. (MS., pg. 130. 1897).

Când credinciosul, în părtăşia Duhului, poale să pună mâna pe adevărul propriu-zis şi să-l însuşească atunci el mănâncă pâinea care s-a coborât din cer. El pătrunde în viaţa lui Hristos şi apreciază marele sacrificiu făcut de dragul rasei păcătoase.

Cunoştinţa care vine de la Dumnezeu este Pâinea Vieţii. Ea reprezintă frunzele pomului vieţii care sunt pentru vindecarea neamurilor. Curentul vieţii spirituale face ca sufletul să vibreze pe măsură ce cuvintele lui Hristos sunt crezute şi practicate. Astfel ajungem să fim făcuţi una cu Hristos. Experienţa care era slabă şi plăpândă devine puternică. Dacă ne păstrăm până la sfârşit încredinţarea pe care am avut-o la început aceasta înseamnă pentru noi viaţa veşnică.

Întregul adevăr trebuie primit ca viaţa lui Isus. Adevărul ne curăţeşte de orice murdărie şi pregăteşte sufletul pentru prezenţa lui Hristos. Hristos ia chip în interior şi aceasta este nădejdea slavei. (MS., pg. 103. 1902).

Cu adevărul trebuie să ne împărtăşim în fiecare zi.

Astfel mâncăm cuvintele lui Hristos despre care El a spus că sunt duh şi viaţă. Acceptarea adevărului va face pe orice primitor, un copil al lui Dumnezeu, un moştenitor al cerului.

Adevărul care este în inimă nu este o literă moartă şi rece… În adevăr se găseşte, plinătatea bucuriei. În viaţa agentului omenesc care trăieşte şi lucrează sub influenţa dătătoare de viaţă a adevărului, există o nobleţe. Adevărul este sfânt, este divin. El este mai puternic şi mai autoritar decât orice altceva, în formarea caracterului după asemănarea cu Hristos. Când el este cultivat în inimă, atunci dragostea faţă de Hristos întrece dragostea faţă de orice fiinţă omenească. Acesta este creştinismul. Astfel, adevărul curat şi nefalsificat – ocupă fortăreaţa acelei fiinţe. Aceasta înseamnă viaţa lui Dumnezeu în suflet. „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou.” (Ezechiel 36:26). (MS., pg. 130. 1897).