Mântuit dar nu prin reprezentanți

„Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii.” (Galateni 6:4).

Nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu prin reprezentanţi. Sunt atâţia care par a gândi că există cineva în această lume mai tare decât Hristos, pe care ei să se poată sprijini. Şi în loc să vină direct la Hristos aşa cum sunt, predându-se Lui fără rezerve, ei caută ajutorul oamenilor. Dumnezeu vrea ca noi să avem o experienţă personală… Eu nu pot să formez un caracter pentru voi şi voi nu puteţi forma un caracter pentru mine. (GCB. 23 aprilie 1901).

Evanghelia are de-a face cu indivizi. Fiecare fiinţă omenească are de salvat sau de pierdut un suflet. Fiecare are o individualitate separată şi deosebită de a tuturor celorlalţi. Fiecare trebuie să-şi recunoască propria vină şi să se pocăiască pentru sine. El trebuie să primească adevărul, să se căiască, să creadă şi să se supună pentru sine. Fiecare trebuie să se predea lui Dumnezeu printr-un act personal. (MS., pg. 28, 1898).

Domnul nu doreşte să distrugă individualitatea noastră, scopul Său nu este acela, ca două persoane să aibă exact aceleaşi gusturi sau dispoziţii. Toţi au caracteristici specifice lor înşişi şi acestea nu trebuie distruse, ci pregătite, modelate şi finisate în asemănarea cu Hristos. Domnul întoarce aptitudinile şi capacităţile naturale în mijloace folositoare. În îmbunătăţirea acordată de Dumnezeu facultăţilor noastre, sunt dezvoltate talentele şi abilitatea, dacă factorul uman va recunoaşte faptul că toate puterile sale sunt un dar de la Dumnezeu pentru a fi folosite, nu în scopuri egoiste ci pentru slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor noştri. (Letter 20, 1894).

Fiecărui om, Dumnezeu, nu un om, i-a dat lucrul său; acesta este o activitate personală – formarea unui caracter după modelul divin. Crinul nu trebuie să se silească să fie ca trandafirul. Sunt deosebiri în formarea f lorilor şi fructelor, dar varietatea lor specifică provine de la Dumnezeu… Scopul lui Dumnezeu este acela ca nici chiar cei mai străluciţi dintre oameni să nu fie identici. O viaţă consacrată servirii lui Dumnezeu se va dezvolta şi influenţa cu individualitatea ei. (MS., pg. 116, 1898).