„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)
Isus cunoaște nevoile copiilor Săi și Îi place să le asculte rugăciunile. Copiii lui Dumnezeu să se țină departe de lume și de orice le-ar abate gândurile de la Dumnezeu și să aibă simțământul că sunt singuri cu Dumnezeu, că ochii Săi privesc înăuntrul inimii și citesc dorințele sufletului și că pot vorbi cu Dumnezeu. Cu credință și în umilință, puteți pretinde în dreptul vostru făgăduințele Sale și puteți să credeți că, deși nu aveți nimic în voi care să vă facă să meritați favoarea lui Dumnezeu, datorită meritelor și neprihănirii lui Hristos puteți veni plini de încredere la tronul harului și veți găsi ajutor la vreme de nevoie. Nimic nu poate face sufletul mai puternic în fața ispitelor lui Satana, în marele conflict al vieții, decât faptul de a-L căuta pe Dumnezeu în umilință, deschizându-vă sufletul înaintea Sa în toată neputința lui și așteptând ca El să fie ajutorul și apărătorul vostru. (Youth’s Instructor, 7 iulie 1892)
Cu credința plină de încredere a unui copilaș, noi trebuie să venim la Tatăl nostru ceresc și să-I spunem toate nevoile noastre. El este întotdeauna gata să ierte și să ajute. Comoara înțelepciunii divine este inepuizabilă, și Dumnezeu ne încurajează să luăm din plin din ea. Dorința pe care ar trebui s-o avem după binecuvântările spirituale este descrisă în cuvintele: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” (Psalmii 42:1). Avem nevoie de o foame mai profundă a sufletului după darurile bogate pe care Cerul le are de împărțit.
Trebuie să flămânzim și să însetăm după neprihănire.
O, de am avea dorința mistuitoare de a-L cunoaște pe Dumnezeu printr-o cunoaștere practică, de a veni în camera de audiențe a Celui Preaînalt, întinzând mâna credinței și punându-ne sufletele neajutorate în mâna Aceluia care este puternic și poate să le salveze! Bunătatea Sa iubitoare este mai bună decât viața. (CBAZȘ, vol. 3, p. 1147)
El dorește să reverse asupra fiilor oamenilor bogățiile unei moșteniri veșnice. Împărăția Sa este o împărăție veșnică. (Review and Herald, 26 decembrie 1907)