Cu cât mai aproape, cu atât mai sigur

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:8).

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu.” Cum? Printr-o examinare tainică şi serioasă a inimilor voastre, printr-o încredere copilărească, sinceră şi smerită în Dumnezeu, aducând la cunoştinţa lui Isus toată slăbiciunea voastră şi mărturisindu-vă păcatele voastre.” (7 CB., pg. 938).

Nu putem să ne apropiem de Dumnezeu şi să vedem frumuseţea şi îndurarea Sa fără a sesiza propriile noastre defecte şi fără a fi plini de dorinţa de a urca. „Şi El se va apropia de voi.” Domnul se va apropia de acela care mărturiseşte fraţilor lui greşelile comise faţă de ei şi apoi vine la Dumnezeu în umilinţă şi căinţă.

Acela care îşi dă seama de pericolul în care se află veghează ca să nu întristeze pe Duhul Sfânt şi apoi să se îndepărteze de Dumnezeu, deoarece el ştie că Dumnezeu sau Duhul Sfânt nu este mulţumit de faptele sale. Este mult mai bine şi mai sigur să ne apropiem de Dumnezeu pentru ca lumina curată care luceşte din Cuvântul Său să poată vindeca rănile pe care păcatul le-a făcut în suflet. Cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât suntem mai în siguranţă deoarece Satan urăşte şi se teme de prezenţa lui Dumnezeu.” (7 CB., pg. 937).

Apropiaţi-vă de Dumnezeu prin rugăciune, prin contemplare, prin citirea Cuvântului Său. Când Dumnezeu se apropie de voi, El înalţă pentru voi un stindard împotriva duşmanului. Să nu ne temem pentru că duşmanul nu poate trece peste acest stindard. (7 CB., pg. 937).

Nu vedeţi voi la ce rezultat vom ajunge dacă ne vom apropia de Dumnezeu în mod personal? Oare nu puteţi vedea că ne vom apropia unul de celălalt? Nu ne putem apropia de Dumnezeu şi nu putem veni la aceeaşi cruce, fără ca inimile noastre să fie strânse împreună într-o unitate perfectă, răspunzând rugăciunii lui Hristos ca ei să poată fi una, aşa cum El este una cu Tatăl. Şi de aceea trebuie să căutăm să fim una în duh, în înţelegere, în credinţă, pentru ca Dumnezeu să poată fi glorificat în noi aşa cum este glorificat în Fiul şi pentru ca Dumnezeu să ne iubească aşa cum iubeşte pe Fiul. (7 CB., pg. 937).

Sufletul care iubeşte pe Dumnezeu, are plăcere să tragă putere din El printr-o comuniune continuă cu El. Atunci când conversaţia cu Dumnezeu devine un obicei al sufletului, puterea celui rău este înrobită; fiindcă Satan nu poate rămâne lângă sufletul care se apropie de Dumnezeu. (7 CB., pg. 937).