„Veniți la mine”

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28).

Mulţi din cei ce nu aud această invitaţie, deşi suspină după odihnă, totuşi înaintează pe calea îngustă, strângând tare la piept poverile lor, aproape de inimă. Isus îi iubeşte şi doreşte mult să le poarte poverile şi pe ei înşişi de asemenea, cu braţele Sale puternice. El ar îndepărta temerile şi incertitudinile care le răpesc pacea şi odihna; dar mai întâi trebuie ca ei să vină la El şi să-I spună durerile inimilor lor…

De multe ori ne revărsăm necazurile noastre înspre urechile omeneşti şi ne spunem durerile, acelora care nu ne pot ajuta, în timp ce neglijăm a le încredinţa pe toate lui Isus, care poate schimba calea cea tristă, în căi de bucurie şi pace…

El ne propune să fie Prietenul nostru, să umble alături de noi pe toate căile aspre ale vieţii. El ne spune: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, umblă cu Mine şi Eu am să-ţi umplu calea de lumină. Isus, Maiestatea Cerului doreşte să înalţe la starea de tovărăşie cu Sine, pe acei care vin la El cu poverile lor, cu slăbiciunile lor, cu grijile lor…

Invitaţia Sa pentru noi este o chemare la o viaţă curată, sfântă şi fericită – o viaţă de pace şi odihnă, de libertate şi dragoste – şi la o moştenire bogată în viitor, viaţa veşnică. Este privilegiul nostru de a avea în fiecare zi un drum liniştit, apropiat şi fericit cu Isus. (ST. 17 martie 1887).

Odihna se găseşte atunci când toată justificarea de sine, toată argumentarea de pe un punct de vedere egoist este pusă deoparte. Totala predare de sine şi acceptarea căilor Sale este secretul odihnei perfecte în dragostea Sa… Fă exact ceea ce ţi-a spus să faci şi fii sigur că Dumnezeu va face tot ceea ce a spus… Ai venit tu la El, renunţând la toată necredinţa ta, la toată îndreptăţirea ta de sine? Vino chiar aşa cum eşti slab, fără ajutor şi gata să mori.

Ce este „odihna” promisă? – Ea este conştienţa că Dumnezeu este adevăr, că El niciodată nu dezamăgeşte pe acei care vin la El. Iertarea Sa este deplină şi spontană (imediată) şi acceptarea Sa înseamnă odihnă pentru suflet, odihnă în dragostea Sa. (RH. 25 aprilie 1899).