O investiție ce nu dă greș

„Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:20, 21).

Aici este prezentată valoarea bogăţiilor veşnice, în contrast cu comorile de pe pământ. Dacă scopul şi ţinta vieţii tale este aceea de a-ţi strânge comori în cer, tu vei fi ridicat deasupra influenţei josnice, dezgustătoare şi demoralizatoare a unei dorinţe exagerate după bunăstare, în această viaţă. A strânge comori în cer, va da nobleţe caracterului, va da tărie dorinţei de a face bine şi va stimula spiritul de compătimire, va cultiva înţelegerea, amabilitatea frăţească şi caritatea. Ea va uni sufletul omului cu Hristos prin legături ce nu pot fi rupte, niciodată. Poţi să-ţi strângi comori în cer prin aceea că eşti bogat în fapte bune – bogat în lucruri spirituale şi nepieritoare.

Îndemnul este de „a strânge în cer comori pentru tine”. Faptul că ne asigurăm bogăţii cereşti, este pentru folosul nostru propriu. Nu Dumnezeu câştigă din faptul că noi facem binele. Tot ce cuprinde pământul este al Lui. „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el. lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmii 24:1). Dar folosind darurile pe care El ni le-a încredinţat, în scopul de a salva suflete, noi transferăm bogăţiile noastre în visteria cerului. Atunci când noi căutăm slava lui Dumnezeu şi grăbim venirea zilei lui Dumnezeu, noi suntem conlucrători cu Hristos şi bucuria noastră nu constă într-o emoţie obişnuită, de scurtă durată, ci este bucuria Domnului nostru. Noi suntem înălţaţi deasupra grijilor stresante care ne macină, griji ale acestei lumi fragile şi nestatornice.

Atâta timp cât suntem în această lume, suntem supuşi pierderilor şi dezamăgirilor. Hoţii sapă şi fură; moliile şi rugina mănâncă; focul şi furtuna ne împrăştie ceea ce am agonisit… Cât de mulţi şi-au dedicat viaţa şi sufletul strângerii de avuţii, dar nu în ceea ce priveşte pe Dumnezeu; iar când vine nenorocirea asupra lor şi avutul lor este împrăştiat ei nu au nimic strâns în cer, ei au pierdut totul – atât bogăţiile vremelnice cât şi pe cele veşnice…

Tot ce se strânge pe pământ se poate împrăştia într-o clipă; dar nimic nu poate afecta comoara care se strânge în cer. (RH. 18 septembrie 1888).